Masaj reflexoterapeutic

Este componenta reflexologiei care se ocupã cu tratamentul prin masaj al punctelor reflexe diagnosticate ca fiind sensibile (dureroase) sau cu articulatiile interfalangiene, într-o ordine care ţine seamă de ecoul biologic al fiecãrui organ reprezentat și fãrã obiecte intermediare (bețișoare, baghete).

În timpul executãrii masajului, punctele reflexe trebuie controlate în permanenţã pentru a nu se traumatiza zonele învecinate și a evalua deblocarea cristalelor, deoarece defecțiunile organelor se manifestã și sub forma aglomerãrilor în punctele refelxe corespunzãtoare a cristalelor (acidul uric, sãruri, alte impuritãţi). Prin masaj se faciliteazã circulația sanguinã și transportul toxinelor spre organele de eliminare sau detoxifiere.

Perturbarea circulației în zonele reflexe face ca suferința organului corespunzãtor sã avanseze. Masarea zonelor reflexogene pe parcursul a mai multor ședințe implicã fisurarea cristalelor de toxine, a depunerilor pe care circulația sanguinã le va trimite spre organele de eliminare, îmbunătățind starea de sãnãtate. Buna circulație sanguinã este vitalã pentru fiecare organ sau zonã din organism, deoarece transportã material nutritiv, hormoni, anticorpi, oxigen, deșeuri metabolice și alte substanțe neidentificate încã.

Cu cât circulația sanguinã este mai anevoioasã, cu atât mai greu va surveni vindecarea. Miile de metri de material tubular prin care circulã sangele (artere, vene, capilare) în corpul nostru, se mențin în activitate prin vasoconstricție și vasodilatație, funcționarea lor depinzând de activitatea muscularã.

O circulație bunã se menține prin activitãţi musculare adecvate pentru fiecare zonã din corp, care se reflectã prin activitãţi fizice, gimnasticã, sport. Dacã activitatea muschilor slãbeşte, țesuturile se fibrozeazã, circulația sanguinã în acea zonã devine greoaie, articulațiile de la mâini, picioare și coloanã devin rigide, dureroase, exercitând presiuni asupra unor terminații nervoase sau vasculare. În consecință, activitatea nervilor și cea sanguinã este stânjenitã, fluxul sanguin perturbându-se datoritã produselor toxice care se acumuleazã în organele afectate și în punctele lor reflexe.

Şi reversul este, din pãcate, valabil. Dacã circulația sanguinã este deficitarã într-un anumit segment din corp sau într-un organ, funcția acelui segment, respectiv organ, este perturbatã, ajungându-se (dacã situația nu se remediazã) la distrugerea structurilor proprii. Toate acestea conduc cu timpul la anchiloze, dureri, boli organice, intoxicarea organismului, slãbirea puterii de apãrare împotriva bolilor. Picioarele se resimt devenind reci și chiar dureroase. Dacã nu se acordã atenția cuvenitã acestor stãri în faza incipientã, se vor descoperi ulterior tulburãri la distanţã în corp, în organele de legãturã.

Avantajele reflexoterapiei

Poate fi aplicată la toate categoriile de vârstă, profilactic şi pentru afecţiuni acute sau cronice. marele avantaj constă in completa lipsă de toxicitate, în condiţiile în care civilizaţia noastră traversează o epocă foarte poluantă, inclusiv pe plan medicamentos. Prin reflexoterapie nu se tratează simptomatologia bolilor, ci cauzele lor. Reluarea normală a circulaţiei sângelui în organul sau zona afectată este un mare câştig, deoarece sângele transportă substanţele de asimilaţie, dezasimilaţie şi apărare.

O bună circulaţie sanguină conduce la accelerarea reconstituirii normale a ţesuturilor şi a organelor lezate de boală, în plus atrage reechilibrarea bioenergetică în zona afectată. Oricine ştie că în jurul apelor repezi se formează curenţi care scad în intensitate sau dispar în raport cu reducerea cantităţii şi viteza de scurgere a apei. La fel câmpul bioenergetic se perturbă în zonele cu circulaţie deficitară şi se reface odată cu redresarea circulaţiei, acesta fiind un argument care susţine ideea că reflexologia constituie o punte de legătură între medicina clasică şi cea orientală. Alt avantaj al reflexoterapiei este verificarea stării de sănătate a unui individ într-un timp foarte scurt. De obicei la această metodă recurg bolnavii care nu au obţinut vindecarea afecţiunilor prin remedii medicamentoase, sau cei care doresc să fie sănătoşi folosing căi netoxice. Unii o folosesc în paralel cu tratamentul medicamentos, în special cel bazat pe antibiotice, atunci când situaţia o impune.