Uleiul de argan
This slideshow requires JavaScript.
Uleiul de argan se extrage din seminţele fructului copacului Argania Spinosa, specific Marocului. Este preţuit pentru valorile lui nutritive, cosmetice, precum şi pentru proprietăţile lui medicinale.
Copacul, apărut în era mezozoică, în era terţiară, s-a adaptat pefect la mediul ostil din sud estul Marocului, rezistând la secetă puternică şi alte condiţii dificile din deşert. Specia Argania ocupa, odată, toată zona de nord a Africii. În prezent este o specie pe cale de dispariţie, fiind sub protecţia UNESCO.
Copacul de argan creşte în sălbăticie în sol semi-deşert, rădăcinile lui ajungând la adâncimi foarte mari astfel protejând împotriva eroziunii solului şi chiar oprind avansarea deşertului Sahara în zona nordică. Cu ajutorul UNESCO s-a format rezerva biosferică arganică, un fel de parc naţional pentru protejarea acestui tip de copac, care se întinde pe o suprafaţă intramontană de 2,560,000 de hectare, fiind mărginită de lanţul muntos Atlas şi Anti-Atlas şi deschizându-se în vestul oceanului Atlantic.
Uleiul de argan rămâne unul dintre cele mai rare uleiuri din lume datorită zonelor specifice şi foarte mici în care se poate cultiva. Arganul este, de asemenea, crescut în livezi în Israel, Arawa şi Negev.
Primele relatări ale copacului de argan au fost făcute de exploratorul Leo Africanus în anul 1510. Un specimen tânăr a fost dus la Amsterdam, unde a fost cultivat de către Lady Beaufort în Casa Badminton, o fermă foarte mare din Goulcestershire, Anglia.
Secole înaintea timpurilor moderne, berberii (popor indigen marocan) din această zonă colectau nucile de argan, extrăgând manual uleiul pentru a fi folosit la gătit şi în scop cosmetic. Dar, cel mai probabil, uleiul folosit în zilele noastre pentru cosmetică şi în scopuri culinare este extras cu ajutorul unor maşini, într-un mediu curat şi sanitar.
Uleiul a fost vândut în pieţele marocan chiar înainte de venirea fenicienilor, dar copacul sălbatic de argan a inceput să dispară încetul cu încetul. Fiind suprapăşunat de către capre şi de o populaţie în creştere şi flămândă de lemn, numărul copacilor care au supravieţuit până în zilele noastre, comparativ cu anii 1950, a scăzut la mai bine de jumătate.
Copacul de argan este o relicvă vie a erei terţiare (s-a sfârşit acum 1.6 milioane de ani) care încă mai creşte, dar în anumite zone ale planetei. Este ofilit şi fără fructe în timpul secetelor îndelungate, deşi, în interior, este viu. Un singur copac poate trăi 200 de ani, de aceea lumea s-a alarmat când a intrat pe lista speciilor pe cale de dispariţie.
UNESCO şi oameni pasionaţi de calităţile anti-îmbătrânire ale acestui ulei au ajutat la crearea unei pieţe globale de uleiuri exotice. Această alianţă neobişnuită speră să extindă cunoştinţele calităţilor nepreţuite ale arganului, încurajând metode grijulii de recoltare şi orpirea populaţiei locale de a tăia aceşti copaci pentru foc. Poporul din zona respectivă este sărac, neavând alte posibilităţi pentru căldură, dar, după ce le-a fost explicat în detaliu cât de important este acest copac, acum îl protejează.
UNESCO a ajutat la crearea unei rezervaţii de 25,900 de kilometrii pătraţi pentru cultivare şi chiar plătesc pentru îngrijirea acestor copaci. Bucătari din întreaga lume şi persoane importante din majoritatea ţărilor ajută această cauză de a salva copacul de argan, lăudându-i calităţile culinare şi efectele anti-îmbătrânire, odată aplicat pe piele. Este, de asemenea, interzisă colectarea fructelor între lunile mai şi august, când fructele se coc, ajungând la o culoare galbenă, iar caprele urcă în copac pentru a mânca fructele. După ce caprele au eliminat seminţele, localnicii le adună pentru a extrage uleiul.
La cooperativa din Tiout, femeile berbere se asează pe jos, punându-si între genunchi pietre de o formă rectangulară, în care, cu ajutorul unor roci, se sparg seminţele pentru a extrage uleiul. Cojile de argan sunt păstrate pentru a le prăji, dându-i uleiului aroma distinctă de nucă sau alune prăjite. După o muncă de câteva zile şi 32 de kilograme de fructe (cam toată producţia de fructe dintr-un singur copac) se extrage doar un litru de ulei. Uleiul folosit în cosmetică, bogat în acizi graşi esenţiali şi vitamina E, se poate folosi la masaje corporale sau faciale, fiind un ingredient esenţial în cremele anti-îmbatrânire. Uleiul pentru consum culinar se extrage din nucile prăjite de argan.
Uleiul extras este îmbuteliat în sticluţe de 250 ml şi se vinde cu 50 dolari pe sticlă.
